Melissa Micului Paris

Cu totii ne regasim in ea mai devreme sau mai tarziu, poate nu si in brutalitatea actiunilor ei, cel putin, nu mereu, dar in majoritatea gandurilor si fricilor ei, ne-am identificat cu totii.
Se plimba singura pe strazile orasului, vrea sa fie libera si totusi, se incatuseaza si consuma in banalitati ce nu-i aduc niciun strop de satisfactie.
Isi poarta parul desprins, ii place sa il simta ciufulit de vant, mirosul de asfalt incins si ochelari de soare sa isi acopere privirea. Fiecare pereche de ochi, are in spate o poveste, de obicei, una care te face sa te cutremuri si te infioara.
A incercat de atatea ori sa evadeze incat a devenit prinsa in propriul plan de a se elibera, de ce anume? Nici ea nu mai stie. Asculta muzica la casti, foarte tare, cat sa poata bloca orice alt sunet din jurul ei, neriscand sa pice in postura in care sa fie nevoita sa poarte o conversatie cu cineva, se invaluie in fum si scrum, citeste carti cu titluri ciudate si are o pasiune pentru abstract.
Are mult regrete, insa atunci cand le gandeste la rece, nu ar schimba nimic.
Se imbraca neadecvat si majoritatea oamenilor se intorc sa se uite, intr-un fel o dezgusta si o incanta in aceeasi masura.



...to be continued....